Astăzi m-am decis. Fac o variantă sănătoasă de pizza, cu un blat subțire și ușor crocant. Făina graham nu îmi este străină, având în vedere că ultima dată ne-am împrietenit și am făcut echipă frumoasă, iar pâinea a ieșit foarte gustoasă. Înainte de toate, vreau să îți spun câteva lucruri despre această făină graham și de ce prefer să o folosesc în reinterpretarea rețetelor clasice.

Undeva prin 1800 și ceva, Sylvester Graham, un american reformator al dietei, „tatăl vegetarianismului”, a devenit faimos după ce epidemia de holeră a ajuns în New York, iar cei care îi urmaseră sfatul reușiseră să scape cu bine. Astfel, „grahamismul”, a devenit o mișcare ce a inspirat oamenii să conceapă și să comercializeze făina, pâinea și biscuiții graham (inclusiv pe John Harvey Kellogg, dar asta este o altă poveste despre care merită să citești).

Făina graham este similară cu făina integrală, însă aceasta este măcinată mai grosier și nu este cernută în timpul măcinării. Cu alte cuvinte, avem parte de foarte multe fibre, cam 11g la 100g, față de făina albă, care conține sub 3 grame. Este mai slabă din punct de vedere caloric decât făina albă și cu mult mai bogată în proteine, calciu, magneziu și fier.

Acum că te-am trecut rapid prin istoria și calitățile acestui tip de făină, voi trece la rețeta cu care mă laud. Eu folosesc această făină și îmi place foarte mult:

Pentru blat:

-400g făină graham

-10g drojdie uscată

-250ml apă călduță

-o linguriță de sare

-o linguriță de zahăr (am pus brun)

Folosesc, de obicei, drojdie care trebuie dizolvată. Așa că am dizolvat cele 10g de drojdie în câteva linguri din cei 250ml de apă, alături de o lingură din făină, lingurița de sare și cea de zahăr. Am lăsat-o 30 de minute acoperită, undeva la căldură. După ce a trecut timpul, am făcut o gaură în centrul făinii și am adăugat drojdia dizolvată, apoi treptat apa. Am frământat aluatul cam 10 minute, până a devenit oarecum elastic (zic asta pentru că e diferit de cel din făina albă). L-am lăsat la căldurică timp de 60 de minute. După o oră s-a dublat în volum, așa că am început să îl întind cu sucitorul. Eu am vrut o pizza de-aia ca-n reclamele de la televizor, așa că am făcut-o rotundă.

După ce am modelat-o cum am vrut, am uns tava cu ulei de măsline, am așezat aluatul în aceasta și l-am lăsat să se odihnească 30 de minute. Profiți de timp ca să faci topping-ul.

Pentru topping:

-aproximativ 250g piept/fileuri de pui

-o conservă de roșii cuburi Cirio (nu conține adaos de sare sau zahăr)

-doi căței de usturoi

-ardei roșu

-porumb dulce boabe(fără adaos de zahăr)

-ulei din sâmburi de struguri, suc de lămâie, sare,piper, usturoi pudră, chilli

Am tăiat carnea de pui cubulețe, pe care am amestecat-o cu puțin ulei din sâmburi de struguri, puțin suc de lămâie, sare, piper și puțin usturoi pudră. L-am pus în tigaia încinsă și am amestecat până s-a rumenit.

Peste pui am pus roșiile cuburi, puțină sare, fulgi de chilli și cei doi căței de usturoi pisați. Am amestecat și am mai lăsat puțin pe foc.

Amestecul acesta l-am intins pe blat, iar apoi m-am gândit că ar fi bine să arunc și niște ardei roșu peste, poate chiar și niște porumb ca să îi dea culoare.

După ce faci toate astea, bagi tava în cuptorul preîncălzit la 200 de grade.

Rezultatul e minunat! Iese o pizza aromată, crocantă, care sunt sigură că va avea mare succes, așa cum a avut și la mine. Prietenul meu, degustătorul oficial al casei, a zis că este una din cele mai bune pizza pe care am mâncat-o, iar asta mă bucură enorm, mai ales că nu este o pizza obișnuită, ci o variantă sănătoasă.