M-am luptat cu dependența de zahăr

Mănânc foarte mult zahăr. Nu, nu dulciuri…mănânc zahăr cu lingura. Am o problemă.. Dintr-o dată mă întorc în timp. Sunt slăbită, încep să îmi tremure mâinile și simt o nevoie teribilă să mănânc ceva dulce. Nu am nici 14 ani și aș putea mânca lejer o pungă de un kilogram de M&M adusă de tata din aeroport (nu îmi amintesc să fi existat așa ceva pe piață la noi), sau două ciocolate la micul dejun. Doamna care stă în fața mea nu mă surprinde, pentru că de-a lungul timpului am învățat că fiecare se luptă cu proprii monștri, iar dacă aș putea să dau o formă diavolului, aceea ar fi dependența.

S-ar putea să dureze mulți ani până să realizezi că relația ta cu zahărul este una toxică. Dependența devine parte din tine. În viziunea ta despre normalitate intră și dependența, iar orice te scoate din normal te dezechilibrează. Să realizezi e partea cea mai ușoară.

Unele studii au concluzionat că dependența de zahăr este foarte asemănătoare cu dependența de cocaină. În urma consumului de alimente bogate în zahăr, creierul secretă endorfine și dopamină. Hormoni ai fericirii. Endorfina este un antialgic natural al corpului, așa că de multe ori când te înfigi în ciocolată ar trebui să îți pui întrebarea Ce durere încerc să reprim? .

Prin definiție, din punct de vedere medical vorbind, dependența reprezintă o situație în care chimia creierului a fost alterată în așa fel încât acesta necesită repetarea unei activități sau a consumului unei substanțe, în ciuda efectului negativ pe care îl produce.

Dacă te regăsești în cele de mai sus, îți propun să faci un exercițiu de cunoaștere de sine. De cele mai multe ori, nevoia de a consuma dulciuri vine în asociere cu un eveniment sau un sentiment. Pentru mine, de exemplu, ciocolata reprezintă relaxare. Nu aș putea să o consum în perioade stresante, cum o fac mulți oameni. Mi se strânge stomacul. Dacă, însă, este vineri seară și am descoperit un film bun, în plus, se întrevede și un weekend liber la orizont, parcă niște ciocolată sună bine. Ciocolata este, deci, o recompensă. O merit. Am descoperit că primesc același răspuns de la creier când mă gândesc că urmează să citesc o carte sau când urmează să desfășor o activitate creativă. Prin urmare, l-am păcălit. Orice dependență care îți produce plăcere poate fi înlocuită cu o activitate care îți produce plăcere.

Să renunți la zahăr nu este deloc ușor. Aș minți să spun că e simplu, având în vedere că mie mi-a luat ani de zile să accept faptul că este o dependență. Chiar dacă nu îl consumam, simțeam că oricând aș putea să o iau de la capăt. Știi că ești dependent de ceva atunci când începi să te întrebi Oare o să pot vreodată să renunț? Oare așa va fi toată viața? .

Dependența de zahăr nu dispare dacă pur și simplu nu mai consumi alimente dulci. Este nevoie de o serie de îmbunătățiri ale stilului de viață astfel încât să compensezi poftele. Nu vei reuși să renunți complet la zahăr dacă vei continua să mănânci o dată în zi când îți amintești, pentru că își vor face simțită prezența carențele nutriționale. În plus, glicemia o poți ține sub control dacă ai mese regulate. Dacă mesele tale sunt neregulate sau pur și simplu sari peste ele, vei avea întotdeauna nevoie de un ajutor pentru a crește rapid nivelul de energie. Cel mai la îndemână ajutor este zahărul. Pentru a preveni scăderile de glicemie și totodată, consumul de alimente dulci, trebuie să îți respecți mesele. Pentru menținerea concentrațiilor normale ale glucozei în sânge, poți veni în ajutorul corpului și cu un supliment de crom, mai ales dacă lucrezi în condiții de stres. Cu un preparat cu un grad de biodisponibilitate foarte ridicată în organism, cum este Bio-Chrom de exemplu, în combinație cu o dietă bogată în fibre poți preveni apariția poftelor.

Eu am început cu sportul. O profesoară din facultate ne-a spus odată că Sistemul hormonal este cel mai șmecher dintre toate. Activitatea fizică reduce secreția de hormoni ai stresului, cum ar fi adrenalina și cortizolul și stimulează producția de endorfine. Totul este chimie. Trebuie să păcălești corpul, nu să te păcălească el pe tine.

S-ar putea să găsești plăcere în prepararea meselor. Pentru mama mea, asta a fost cheia. Era supraponderală și începuse să aibă probleme de sănătate, însă mânca foarte puțin, sărea peste mese și consuma dulciuri în fiecare zi. Faptul că a început să își prepare mesele și să caute rețete pe care să le adapteze în variante sănătoase a ajutat-o să nu se mai gândească la dulciuri. Trebuie să găsești activitatea care să te facă să nu te mai gândești la dulciuri pe o perioadă mai lungă de timp, până când devine obișnuință. Creierul poate fi disciplinat.

inainte si dupa slabit
  1. Nu ai nevoie de zahăr.
  2. Nu o să te simți mai bine dacă mănânci, ci doar o să-ți delectezi papilele gustative.
  3. Dacă renunți la zahăr nu înseamnă că nu vei mai mânca niciodată, ci că vei avea sentimentul eliberator de a alege când să mănânci.

Dacă vrei să renunți la dulciuri sau dacă ești dependent/ă de alte tipuri de alimente, ai nevoie de răbdare și de multă muncă de introspecție. Gândește-te la tine ca la un proiect pe termen lung.

Un gând despre „M-am luptat cu dependența de zahăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: