Am pornit în căutarea unei Românii mai frumoase, cu oameni mai buni și cu mai multă dragoste pentru natură.

Deci, unde ziceai că e locația asta în care mergem? mă întreabă Sebi imediat ce ne punem centurile de siguranță.

Șirnea. Mergem în primul sat turistic din România.

Drumul ne-a purtat printr-un spectaculos peisaj de toamnă în Cheile Dâmbovicioarei, componentă a celui mai mare complex de chei din țară.

Despre așezarea de la poalele munților Piatra Craiului am auzit pentru prima dată în vară, odată cu organizarea Simpozionului Aniversar de Etnofarmacologie. Trebuie să recunosc că aveam o mică temere că voi fi dezamagită și că vom găsi case din beton fără integritate arhitecturală, construcții înghesuite fără personalitate, adică ce am avut neplăcerea să găsim în Maramureș. Surpriza a fost alta. Am pășit într-o frumusețe rurală căreia fotografiile nu îi fac cinste, unde am descoperit case tradiționale presărate pe dealuri, liniște spartă doar de tălăngi, oameni primitori și un peisaj idilic.

Situat la 1244m altitudine, Șirnea se află în comuna Fundata din Brașov. În 1973 se declară, experimental, sat turistic. Inițiatorul acestui proiect de promovare turistică a fost profesorul de biologie al școlii din sat, Nicolae Frunteș. De curând, Charlie Ottley, realizatorul celebrelor documentare Wild Carpathia și Flavors of Romania, și-a achiziționat aici o casă, susținând astfel conservarea și restaurarea caselor tradiționale.

Drumul spre Șirnea este foarte bun, iar o mare parte din cel din sat va fi asfaltat în perioada aceasta.

La Poarta Craiului, gazda ne întâmpină cu amabilitate și rămânem încă o dată cu gura căscată când vedem cât de frumoasă este casa în realitate.

Plecăm într-o scurtă drumeție către Pensiunea Soarelui, unde cu 20 de lei se servește o ciorbă de cocoș foarte bună. Pe drum admirăm Munții Bucegi la apus, iar la întoarcere ne prinde noaptea și venim acasă cu lanterna. Din fericire nu suntem cazați prea departe.

A doua zi dimineață avem bateriile încărcate pentru o drumeție ușoară. Domnul Nicu ne îndrumă și plecăm împreună cu Gruia, cainele unor localnici din sat, care cunoaște la rândul lui drumul. Din fața Casei Poarta Craiului facem stânga și mergem tot înainte, iar poteca ne plimbă pe dealurile satului. Frumusețea acestui loc stă în faptul că poți face drumeții ușoare doar plimbându-te pe dealuri și ai parte de peisaje superbe privind din orice poziție.

Drumul pe care mergem străbate pentru scurt timp o poieniță iar apoi urcăm puțin și descoperim după deal un alt peisaj deosebit.

La întoarcere, coborâm în stânga pe o potecă unde se află un izvor cu o apă foarte bună. Atât noi cât și prietenul patruped ne potolim setea aici și ne întoarcem pe același drum. Poți să hoinărești toată ziua prin sat și nu te vei plictisi. Ne ducem către un mini market și descoperim alte case, alte peisaje. În Șirnea găsești două magazine mici și nu ai nevoie de mai mult. În apropiere de cele două magazine se află și De Șirnea Experience, unde pot fi închiriate biciclete clasice sau electrice sau poți lua lecții de călărie. Tot în zona aceasta se află și Muzeul Etnografic Nicolae Frunteș.

Ne întoarcem la Poarta Craiului și ne relaxăm puțin pe terasă înainte de a pleca iar la drum.

De data aceasta plecăm împreună cu gazda la masă și ne bucurăm să aflăm povestea reconstituirii casei, în care s-au investit suflet, timp și foarte multă muncă. Dnul Nicu ne plimbă pe un alt drum, admirăm alte peisaje și cumpărăm brânză de burduf de la localnici. Descoperim că Munții Bucegi arată cu totul altfel față de cum arătau în prima parte a zilei. Nu reușesc să îi surprind pe măsură într-o fotografie. În drum trecem și pe lângă o casă cu o grădină mare în care se află o mulțime de lame și câteva căprioare.

În sat se păstrează încă tradițiile precum Focul lui Sumedru, care are loc curând, pe 25 octombrie. Atunci localnicii fac foc mare și dansează în jurul lui de ziua Sfântului Dumitru. În vară pe 23 iunie se desfășoară Ziua Olimpică, pe 24 are loc Noaptea de sânziene iar la sfârșitul lunii se sărbătorește Măsura laptelui și întâlnirea fiilor satului.

Duminică plecăm spre casă fericiți că am descoperit un loc de poveste în care ne dorim să revenim pentru o perioadă mai lungă. Este cel mai frumos sat în care am fost și se mândrește nu doar cu peisaje superbe ci și cu localnici primitori și implicați în direcționarea dezvoltării spre păstrarea patrimoniului rural. Șirnea, sperăm ca în următoarea vizită să te găsim la fel de frumos cum ai rămas la noi in suflet :).