De curând mi-a atras atenția fotografia unui afiș pe care era printat următorul mesaj: We thought slavery was a thing of the past. We haven’t been paying attention. Este greu să ne ferim de toate companiile care exploatează oameni din zone defavorizate, care au un impact negativ mare asupra mediului înconjurător sau ale căror principii nu rezonează cu ale noastre. Poate că te-ai gândit că tricoul pe care îl porți nu este sustenabil și că industria fast-fashion are un impact negativ imens asupra mediului, însă te-ai gândit vreodată că ceea ce ai în farfurie poate avea la bază exploatarea unui copil?
- Ciocolata
Ciocolata este un produs al boabelor de cacao, care cresc în principal în climatele tropicale din Africa de Vest, Asia și America Latină. Aproximativ 70% din boabele de cacao din lume este furnizată de Țările din Africa de Vest, în principal Ghana și Coasta de Fildeș. Boabele de cacao pe care le cultivă și recoltează sunt vândute majorității companiilor de ciocolată, inclusiv celor mai mari din lume.
Un copil în Ghana costă 34 de dolari
Asta au descoperit jurnaliștii care au intrat sub acoperire ca fermieri de cacao. Cei mai mulți copii au între 12 și 16 ani, chiar și 5 ani, și sunt forțați să muncească până la 14 ore pe zi. Unii dintre ei folosesc drujbe pentru a curăța pădurile iar alții se cațără în arborii de cacao pentru a tăia păstăile de cacao cu macete. Pentru asta, sunt plătiți cu mai puțin de un dolar pe zi. Cazurile de sclavie în această industrie implică adesea acte de violență fizică, cum ar fi biciuirea pentru munca lentă sau încercarea de a evada. Reporterii au documentat, de asemenea, cazuri în care copiii au fost închiși noaptea pentru a fi împiedicați să scape. În ultimii ani, au apărut, de asemenea, dovezi ale sclaviei în fermele de cacao din Brazilia, unde lucrătorii de cacao se confruntă cu multe dintre aceleași abuzuri ca și cei din fermele de cacao din Africa de Vest.
Ciocolata produsă fără sclavie nu este ieftină, dar au început să apară brand-uri cu produse cărora le poate fi urmărită trasabilitatea. Tony’s Chocolonely este unul dintre ele.
- Uleiul de palmier
Uleiul de palmier este aproape imposibil de evitat, fiind adesea deghizat pe etichete ca un ingredient cu peste 200 de nume, ce poate fi găsit în aproximativ jumătate din produsele de pe rafturile supermarketurilor și în majoritatea mărcilor de cosmetice. Se află în vopsele, placaj, pesticide și pastile. De asemenea, este prezent în hrana animalelor, biocombustibili și chiar în dezinfectanții pentru mâini, săpunuri, șampoane și pastă de dinți. Ikea, Colgate-Palmolive și Unilever au confirmat folosirea uleiului de palmier în produsele lor, în timp ce alte companii au refuzat să ofere informații legate de acest lucru.
Producția uleiului de palmier este responsabilă pentru 8% din defrișarea planetei între anii 1990 și 2008. Pădurile sunt arse pentru a face loc plantației de palmieri. Sunt afectate specii ca urangutanii, rinocerii, elefanți și tigrii. Arderea pădurilor a fost învinuită pentru nivelurile extreme de poluare a aerului din Singapore în iunie 2013, când o ceață deasă a acoperit orașul, iar copiii trebuiau să rămână înăuntru pentru a se proteja de aerul poluat. Această industrie este și ea în strânsă legătură cu sclavia, hărțuirea sexuală și chiar violuri în cazul femeilor și copiilor, lucruri pe care le-au aflat jurnaliștii de la Associated Press News după ce au vorbit cu lucrătoare din astfel de companii. În plus, lucrătorii nu au acces la îngrijiri medicale sau la apă curată, uneori colectând scurgerile de ploaie pentru a se spăla după ce au pulverizat pesticide periculoase sau au împrăștiat îngrășăminte.
Și în acest caz, există brand-uri care folosesc ulei de palmier din surse sustenabile sau care au conceput produse care nu conțin deloc acest ingredient. Prețul său scăzut, însă, îl face foarte răspândit pe piața alimentară. Cercetătorii de la universitățile din Bari, Padova și Pisa, în colaborare cu Societatea Italiană de Diabetologie, spun că uleiul de palmier poate distruge celulele pancreasului care produc insulina.
- Creveții
Din păcate pentru mine, o iubitoare de fructe de mare, această industrie nu a fost ferită de acțiunile celor de mai sus.
Cea mai mare problemă este în Asia de Sud-Est și mai ales, în sectorul creveților din Thailanda. Nu numai bărbații și femeile, ci și copiii au avut de suferit în condiții de muncă inacceptabile. Cel mai alarmant caz a implicat cea mai mare fermă de creveți de pe planetă, Charoen Pokphand (CP) Foods, cu sediul în Thailanda. A furnizat majoritatea supermarketurilor importante, inclusiv primele patru la nivel global, Carrefour, Costco, Tesco și Walmart. Adesea, lucrătorii sunt migranți care sunt luați de traficanți pentru a servi în ceea ce New York Times a numit „lagăre de muncă pe barcă”. Lucrează fără salariu ani la rând și sunt supuși bătăilor sau se ajunge chiar și la crimă. Sunt supuși multor ore de muncă, cu foarte puțin somn și o singură masă pe zi fără nicio valoare nutritivă. De curând au apărut și în această industrie producători transparenți care permit urmărirea trasabilității alimentelor.
Înainte de a trece cu vederea aceste aspecte pentru că te simți prea mic sau pentru că ai impresia că deciziile pe care le iei sunt neînsemnate, gândește-te că în acest moment poți citi acest articol pentru că trăiești într-o altfel de lume, privilegiată, una în care ai acces la apă potabilă dar alegi să o cumperi îmbuteliată. Fiecare decizie pe care o iei și fiecare acțiune pe care o întreprinzi are un impact pozitiv sau negativ. Tu ce ai ales să faci constant, pentru a contribui la o lume mai bună?
Surse:
Marco Pizzuti-Alegeri alimentare neinspirate
https://foodispower.org/human-labor-slavery/slavery-chocolate
https://www.bbc.co.uk/newsround/39492207
Dacă ți s-a părut folositor acest articol și ai dori să fii la curent cu următoarele, te invit să te înregistrezi la newsletter-ul meu, aici:
Jurnalul Alexandrei 
Un comentariu Adăugă-le pe ale tale