De ce ne place atât de mult zahărul?

Se crede că zahărul a fost utilizat pentru prima dată în Polinezia, de unde s-a răspândit în India. În anul 510 î.Hr., împăratul Darius al Persiei a invadat India, unde a găsit „trestia care dă miere fără albine”, iar secretul acestui ingredient a fost o perioadă foarte bine păstrat. Nu e de mirare că, de-a lungul istoriei, oamenii au încercat să țină secret produsul finit. Descoperirea lui a deschis o poartă care a revoluționat prepararea alimentelor.

De ce simțim nevoia de dulce?

În momentul descoperirii zahărului, nu s-a pus problema efectelor sale în cazul unui consum prea mare și nici cât este de fapt prea mult. Când mâncăm alimente dulci, se activează sistemul de recompensă al creierului. Neuronii eliberează o substanță chimică numită dopamină, care semnalează un eveniment pozitiv. În urma activării acestui sistem, comportamentele sunt întărite, ceea ce face mai probabil ca noi să reluăm aceste acțiuni.

Dacă te-ai întrebat de ce îți place atât de mult o anumită prăjitură și de ce simți uneori că nu îi poți rezista sau că ai o poftă greu de controlat, este pentru că de fapt creierul tău tânjește după această recompensă pe care o cunoaște în urma unui comportament repetitiv. Cu cât va primi mai des acea prăjitură, cu atât vei întări nevoia de recompensă. Consider că acesta este un motiv suficient să evităm să oferim copiilor dulciuri procesate la vârste fragede și să avem mare grijă la cantitatea de zahăr pe care aceștia o consumă. În caz contrar, încurajăm dezvoltarea unei dependențe care va fi foarte greu de controlat când copilul va crește. Ca un adult care a avut în copilărie acces la multe dulciuri procesate, pot confirma că acest comportament repetitiv este foarte greu de ținut în frâu și că educația alimentară este un factor foarte important. În trecut nu se cunoșteau aceste lucruri și nu exista varietate atât de mare. În prezent, lucrurile acestea se cunosc, însă varietatea este mult mai mare. Astfel, am ajuns să considerăm că este normal ca un copil să consume cantități mari de dulciuri, din moment ce ele există pe piață și se găsesc peste tot.

Dependența de zahăr este reală

Sistemele neuronale care au evoluat pentru a motiva hrana și aportul de hrană stau, de asemenea, la baza nevoii și administrării drogurilor. Faptul că unele dintre aceste droguri pot provoca dependență întărește posibilitatea ca și unele alimente să provoace dependență. Mulți oameni susțin că se simt forțați să mănânce alimente dulci, lucru similar în anumite privințe cu modul în care un alcoolic s-ar putea simți nevoit să bea. Nora Volkow, medic psihiatru la Institutul Național pentru Abuzul de Droguri, a făcut cercetări folosind tehnici de imagistică cerebrală pentru a arăta asemănări între creierul persoanelor care sunt obeze și al celor care abuzează de droguri și alcool. Nicole Avena, Ph.D., psiholog la Universitatea Princeton, a reușit chiar să inducă dependența de zahăr la șobolani. Multe astfel de cercetări dovedesc faptul că zahărul, dar și alte alimente, au capacitatea de a produce dependență.

Dependența de zahăr poate fi rezultatul, dar și cauza unei depresii

Consumul de alimente dulci, băuturi și zaharuri adăugate a fost asociat cu simptome depresive în cazul mai multor populații. Cercetările au arătat că pofta de dulce poate fi determinată de amintiri, mai degrabă decât de o nevoie a corpului. A avea constant un anumit aliment la un anumit moment creează o legătură mentală, care am putea spune că aproape „hrănește” pofta. De exemplu, dacă iei o gustare dulce de fiecare dată când te pui în pat să urmărești un film, dorința ta pentru gustare poate fi mai puțin de a satisface foamea și mai mult din obișnuință. În timp, o dietă bogată în zahăr poate agrava simptomele depresiei (mai ales dacă ai tendința de a te simți vinovat când ‘cedezi’ poftelor). În plus, consumul de zahăr poate crește riscul depresiei prin influența sa asupra factorului neutrofic derivat din creier, substanță care dacă prezintă niveluri necorespunzătoare poate provoca boli, disfuncții cognitive și probleme de dispoziție. Această substanță este foarte importantă în procese precum memoria, învățarea și gândirea, prin urmare nu ar trebui să ne mire faptul că zahărul poate avea efecte negative asupra acestora.

Pofta de alimente dulci poate fi mult mai ușor de gestionat atunci când cunoaștem mecanismul care stă în spate. Câteva idei am scris în trecut și în articolul M-am luptat cu dependența de zahăr.


Dacă ți-a plăcut acest articol, te invit să te abonezi la blog-ul meu, pentru alte informații legate de stil de viață și sănătate:

Surse:

https://www.psychologytoday.com/us/blog/eating-mindfully/201204/sugar-addiction

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2235907/

https://www.verywellmind.com/why-do-i-crave-carbs-1065212

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5532289/

https://ro.warbletoncouncil.org/factor-neurotrofico-derivado-cerebro-bdnf-614

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s