2021 a fost anul în care am citit și am învățat mai mult, lucru care nu poate decât să mă bucure și să mă motiveze, iar pe lângă asta, am reușit să scap de concepția că o carte trebuie să fie neapărat în format fizic, odată cu apariția Kindle-ului în viața mea, după ani de zile în care am jurat că voi cumpăra cărți cu pagini de hârtie toată viața și niciun ebook din lume nu o să-mi strice mie sentimentul pe care îl oferă „ținutul cărții în mână”. Faptul că nu mai am unde să-mi pun cărțile prin casă și update-ul tehnologic pe care l-am făcut lecturii mi-au dovedit că tehnologia și cărțile pot trăi în deplină armonie și că uneori un dispozitiv se poate dovedi a fi util în multe situații din viață și este menit să ajute cultura, nu să o distrugă.
Motivul pentru care nu am reușit să scriu acest articol la finalul lunii decembrie a fost pentru că mi-a fost foarte greu să mă decid ce să aleg în top 5 preferate fiindcă am observat că percepția despre o carte mi se modifică după ce trece o perioadă de la terminarea ei, timp în care o „diger” mai bine. De data asta voi face mini-recenziile începând cu sfârșitul:
5. Adam și Eva, de Liviu Rebreanu
Romanul scris de Rebreanu în 1925 are ca temă principală transmigrația sufletului, urmărind povestea unui cuplu care se caută pentru a se reîntregi în 7 perioade istorice diferite. Povestea este extraordinar de frumoasă, complexă și ieșită din comun, presărată de cifra magică 7, care poartă cititorul prin India, Egipt, Roma, Germania, Franța și într-un final, București, de unde și pornește povestea inițial. Motivul pentru care nu am poziționat-o mai sus în top a fost banalitatea în care ajunge personajul Toma Novac în final și faptul că am simțit că Rebreanu îmi datora un sfârșit mai frumos. În afară de acest aspect, minuțiozitatea cu care descrie toate acele popoare din diferite perioade istorice și documentarea care stă la baza romanului sunt uimitoare.
Cate vieți terestre alcătuiesc o viață adevărată?…Șapte!…De ce tocmai șapte? O Doamne, Doamne, de ce șapte? Dar pentru că șapte e numărul sfânt! A fost sfânt totdeauna, în toate sufletele! (..) De aceea a șaptea moarte cuprinde revelația. Fiindcă moartea a șaptea înseamnă sfârșitul existenței materiale și începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăiește într-o străfulgerare toate viețile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vieții noi, eterne, ce-l așteaptă. De-acuma nu va mai rătăci în sferele lumii materiale, ci, transformat în principiu pur, echilibrat iarăși în atom spiritual cu celălalt suflet, redevenit de asemenea principiu, își va relua existența divină în planul spiritual.
4. Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar, de Virginia Vallejo
Virginia Vallejo este celebra prezentatoare de știri columbiană, care in 1983 îl cunoaște pe Pablo Escobar care o salvează de la înec și devine amanta lui pentru mulți ani, luând parte la creșterea unui imperiu al drogurilor caracterizat de crime violente și corupție politică. Trecând de prima parte a cărții, scrisă cu o aroganță și un narcisism de vomiți, se transformă într-o relatare captivantă a acelei perioade istorice și de multe ori dificil de înțeles pentru că sunt menționate foarte multe nume din scena politică și foarte multe evenimente, evidențiind corupția, mita și afacerile ilegale din Columbia. Virginia Vallejo are talent de povestitoare și este o femeie inteligentă, însă nu se ferește să se laude cu sesiunile de shopping la Paris plătite de cei mai bogați iubiți, în timp ce țara e înfometată, scena politică este acaparată de mafie și copiii mor pe capete. Nu cred că am rezonat vreo clipă cu această femeie, însă cartea mi-a plăcut și nu trebuie să te regăsești în poveste ca să o apreciezi. Deși autoarea se iubește foarte mult, nu ezită nici să se arate uimilită în multe pasaje ale cărții. În plus, nu am simțit că mi-a schimbat părerea despre atrocitățile cartelurilor de droguri și despre faptul că oamenii au ajuns să idolatrizeze criminalii.
3. Circe, de Madeline Miller
Circe este fiica naiadei Perse și a lui Helios, zeul soarelui, despre care se crede că nu posedă nicio putere, însă această descoperă ulterior că a fost înzestrată cu una din cele mai periculoase puteri atât pentru oameni cât și pentru zei, vrăjitoria. Romanul este relatat din perspectiva lui Circe, într-un mod superb, pentru că Madeline Miller surprinde prin frumusețea scriiturii. În carte se regăsesc foarte multe povești din mitologia greacă și poate fi citită fără probleme și de cei care nu o cunosc, fiind ca o pânză care se tot întinde și te îndeamnă să te documentezi despre fiecare eveniment relatat. Autoarea umple golurile din mitologie despre Circe cu o poveste minunat scrisă, în același timp respectând cu strictețe izvoarele istorice.
Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții, însă acum îmi dau seama că sunt mai morți decât orice altceva, căci sunt neschimbători și totul li se scurge până la urmă printre degete.
2. Casa spiritelor, de Isabel Allende
Isabel Allende primește un telefon 1981, care o anunță că bunicul ei este pe moarte, începând astfel să îi scrie o scrisoare care se transformă în primul ei roman, Casa spiritelor, o poveste extraordinară care acoperă patru generații, povestea familiei Trueba, marcată de război, dragoste, violență și realism magic, asemănătoare cu stilul lui Gabriel Garcia Marquez, în care nu lipsește umorul de calitate. Allende spune povestea acestei familii pe fondul luptei prin care trece Chile pentru socialism. Personajele sunt foarte bine conturate, iar acțiunea este istorică dar și fantastică, o combinație care face din acest roman unul pe care ai vrea să-l devorezi și pe care nu-l poți lăsa din mână. Este una din cele mai frumoase cărți pe care le-am citit și consider că se află tot pe locul 1 al acestui top.
Scriu, scria ea, pentru că memoria este fragilă și spațiul unei singure vieți este scurt, trecând atât de repede încât nu avem niciodată șansa să vedem relația dintre evenimente; nu putem evalua consecințele actelor noastre și credem în ficțiunea trecutului, prezentului și viitorului, dar poate fi adevărat și că totul se întâmplă simultan. … De aceea și-a scris bunica Clara în caietele ei, pentru a vedea lucrurile în adevărata lor dimensiune și pentru a-și sfida propria memorie săracă.
1. 1984, de George Orwell
1984 este un roman politic publicat cu 40 de ani înainte de anul în care se desfășoară acțiunea din carte. Deși l-am început în urmă cu mulți ani, nu l-am terminat decât în 2021, când nu m-am mai putut dezlipi de el. Romanul lui Orwell trebuie citit de mai multe ori în viață, fiind considerată de mulți o creație tot mai actuală odată cu trecerea anilor. Acțiunea se desfășoară în Marea Britanie în urma unui ipotetic război nuclear între Est și Vest, când se instaurează un regim totalitar în care gândurile sunt supravegheate și gânditul este considerat crimă, cuvintele sunt eliminate și limba este înlocuită cu Nouvorba, dragostea nu există, produsele de larg consum se numesc toate Victoria, cărțile scrise de mașini, toate acestea având rolul de a menține clasa de mijloc la un nivel scăzut de educație. Marea Britanie devine parte din Oceania, una din cele trei mari puteri aflate în război continuu, alături de Eurasia și Estasia. Societatea din carte nu are legi scrise, însă foarte multe acțiuni sunt pedepsite cu moartea. Big Brother, principala figură a romanului, a devenit metafora regimului totalitar, în care libertatea de exprimare nu există. Winston Smith, personajul principal, detestă Partidul însă este obligat să se poarte asemeni celorlalți. Într-o zi începe să scrie cu greu într-un jurnal, ceea ce este ilegal însă nu există nicio lege scrisă pentru asta, iar de aici începe o poveste captivantă și înfiorătoare, cu un final pe măsură.
Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an?! […] Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem gânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orișicui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. […] Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă ‘Libertatea este sclavie’, când însuși conceptul de libertate va fi abolit?
Dacă ți-a plăcut acest articol, te invit să te abonezi la blog-ul meu, pentru alte informații legate de stil de viață și sănătate:
Jurnalul Alexandrei 